„Love and do what you want”
” Iubeşte şi fă ce vrei ”


…acesta a fost glasul păstorului, iar noi, nouăsprezece adolescenţi, am răspuns chemării şi am parcurs un timp (9-29 iulie) dedicat aprofundării cunoştinţelor noastre de limbă engleză, consolidării relaţiei noastre cu Dumnezeu, trăirii unei experienţe de viaţa fraternă cât şi cunoaşterii şi descoperirii de sine.
Am fost chemaţi şi primiţi cu căldură şi iubire, iar pentru noi s-a manifestat o disponibilitate deosebită atât din partea doamnelor profesoare cât şi din partea călugărilor asumpţionişti care s-au ocupat de noi.

”Tăticul nostru” Jose, un tânăr peruvian care face o experienţă de viaţă în România, a fost mereu dispus să dea o mână de ajutor. Doamnele bucătărese s-au dăruit pentru ca noi să fim capabili să muncim în acestă perioada.
Au fost trei săptămâni la sfârşitul cărora nici unul dintre noi nu ar putea spune că nu a câştigat nimic, petrecând acest timp aici la Mărgineni.

Fie că a fost limba engleză, fie experienţa departe de casă şi de familie sau modul de viaţă în Mănăstirea Sf. Augustin, aceste lucruri, ca şi tot ce am trăit aici, au pus în noi un strop de culoare, au adus ceva nou în vieţile noastre, au înnoit fiinţa noastră.
Momentele de rugăciune, adoraţiile, sfintele liturghii, meditaţiile, orele de curs, momentele de destindere şi sport, întâlnirile fraterne sunt activitaţi prin care noi am încercat să răspundem chemării.

Cu toţii ne-am străduit să ne fertilizăm inima şi mintea pentru ca acest campus să fie roditor, iar de roade să ne bucuram şi noi dar şi cei din jurul nostru.

Prin aceste activităţi noi am încercat să folosim cu chibzuinţă o parte din vacanţa noastră de vară.
Acum ştim cum e să trăieşti într-o familie mare, cum e să dăruieşti din timpul tău pentru o întâlnire zilnică cu Dumnezeu sau pentru un curs de limbă engleză; am constatat că e uşor să cobori o minge dintr-un copac foarte înalt doar dacă ai un om dispus să facă asta, am aflat că Pr. Celeste face o pizza foarte bună, acum ştim cine sunt asumpţioniştii, am clădit noi prietenii şi am cunoscut oameni noi, totodata am descoperit că studierea unei limbi străine presupune, pe lângă multe alte lucruri, un mic efort, disponibilitate şi motivaţie.

Cu toţii am realizat că pentru a deprinde limba engleză trei săptamâni nu sunt suficiente, însă cunoştinţele care ne-au fost oferite pe parcursul acestui curs constituie un început de drum.
Am realizat că putem face într-adevăr ce vrem, dar îndrumaţi cu grijă de fraţii care mereu au fost alături de noi, am conştientizat că nu toate ne sunt de folos şi mai ales că nu toate lucrurile pe care le facem sunt spre binele nostru.
Toţi cei care am parcurs împreună aceste trei săptămâni, indiferent de ce am învaţat aici, suntem îmbogăţiţi, căci nu eşti bogat cu cât ai mai mult ci cu cât poţi oferi mai mult, iar acum noi putem da mărturie despre tot ce am primit şi am trăit aici.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a oferit, dar şi binefăcătorilor căci fără ajutorul lor toate acestea nu ar fi fost posibile.

Sergiu




Vacanţă în familie…pentru a regăsi o familie

A sosit vacanţa…mult aşteptată şi dorită de copii de la casa familială din Măgura, mai ales de Andrei şi Paul care au avut de susţinut examenul de capacitate.

Suntem în ajunul sărbătorii Sf. Petru şi Paul şi împreună cu familia Bostan pornim la drum. Bucuria dar şi emoţiile se citesc pe chipul fiecăruia.

După o oră ne oprim la Oneşti pentru a face „înviorarea” în parcul din localitate. Suntem doar noi, grădinarii şi câteva tinere care, alergând, îşi eliberează stresul bacalaureatului. Lacul din mijlocul parcului este plin de nuferi înfloriţi.

După această împrospătare continuăm drumul până la Braşov.

Aici vizităm Poiana Braşov şi Hotelul Ruia unde băieţii au avut bucuria de a-l vedea pe patronul şi jucătorul de fotbal Adrian Ilie. Admirăm frumuseţea locurilor după care coborâm în oraşul preistoric pentru a vizita Biserica Neagră.

De aici paşii noştri se îndreaptă spre cetatea restaurată de la Râşnov, o bijuterie de admirat dar şi istorie vie. Coborâm de pe munte şi ne îndreptăm spre şesul de la Gioagiu (Deva) unde aveam un examen de trecut: găsirea mamei fraţilor Fiştea, recăsătorită aici şi care mai are o fetiţă de 2-3 anişori.

Tot aici aveam să găsim şi sora cea mai mare pe care Andrei şi Gabriel nu o văzuse de foarte mult timp. Emoţii mari dar şi bucurie de nedescris prilejuită de această vizită surpriză.

După o noapte petrecută alături de sora şi mama lor copii au revenit la noi şi ne-am continuat drumul spre mănăstirea „Curtea de Argeş” a meşterului Manole.

Încărcaţi spiritual ne-am continuat călătoria spre „Transfăgărăşan” unde ochii noştri s-au minunat de creaţia Domnului şi de munca omului.

De ziua onomastică şi aniversară Paul (29 iunie) şi noi toţi am avut marea bucurie de a ne juca cu zăpadă şi în acelaşi timp să ne răcorim la diferitele cascade întâlnite pe traseu până la cota 1700 de la Bâlea Lac, îngheţat şi unde se schia încă.

După acest popas am reluat drumul spre casă retrăind şi împărtăşind tot ce am văzut şi auzit. Însă, toate acestea nu ar fi fost posibile dacă nu erau dragii noştri binefăcători cărora le mulţumim din inimă.
„…Şi altă dată şi altă dată o s-o facem şi mai lată…!”

p. Gică
 

Am fost împreună…într-o altă lume
(11-14 august 2006)

Era parcă mai ieri când ne gândeam că vom petrece câteva zile de neuitat: copii cu cei ce se îngrijesc de ei. Astfel familiile PATRASCU şi BOSTAN însoţiţi de copii Egidiu, Sergiu, Ionuţ, Marian şi de Pr. Gică au plecat la drum. În aceste câteva zile în care am colindat ţara, am avut alături de noi, chiar dacă nu în mod fizic, nişte oameni extraordinari care sunt binefăcătorii noştri şi cărora le mulţumim pentru tot ceea ce fac pentru noi.

Am vizitat Havârna, o comună, situată parcă mult prea departe de zgomotul oraşului dar cu oameni deosebiţi. Acolo am fost găzduiţi de rudele a doi dintre băieţii noştri: Andrei şi Gabi Fiştea. Am plecat apoi spre Vatra Dornei, o staţiune în care cei ce ajung acolo se bucură de linişte, de un aer nepoluat şi se amuză alături de veveriţele jucăuşe ce parcă îţi mănâncă din palmă.

Fără a lăsa timpul să treacă în zadar am poposit într-o căsuţă mică din lemn ce a aparţinut unuia dintre cei mai mari muzicieni ai noştri: casa şi muzeul Ciprian Porumbescu.
După traversarea altor câteva oraşe am ajuns într-o cetate a culturii şi arhitecturii, Sighişoara, o bogăţie naţională care ne-a purtat într-o altă lume; o lume în care domniţele şi cavalerii îşi trăiau viaţa într-un mod cât mai simplist dar plin de intensitate. Sighişoara este locul în care nu încetezi să admiri şi să trăieşti clipe unice.

Chiar dacă inima ne cerea să mai rămânem am salutat parcă oraşul din Turnul cu Ceas şi ne-am continuat itinerariul. Nu puteam încheia această mini-vacanţă fără a ne bucura de frumuseţea unui alt peisaj ce te lasă fără glas, Transfăgărăşanul cu Bâlea Cascadă şi Bâlea Lac. La o altitudine de peste 2000 metri mai aveam o singură treaptă şi atingeam cerul cu degetul…
Au fost câteva zile ce vor rămâne vii în sufletele noastre. Am fost împreună, am trăit clipe de neuitat; pacea şi bucuria şi-au găsit locaş în sufletele noastre.
 

Ana-Maria
 

HOME